Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘nopti’

df442f77b4ecf2d57ce43d11cd25ff7e

Zile întregi în care-ți ștergi degetele de literele unei tastaturi și te rotești pe un scaun incomod, când în stânga – pentru a apăsa butonul de la ceainic, când în dreapta – pentru a scotoci prin geantă un ruj, carnet sau… încărcătorul de la telefon…

Zile întregi în care ochii tăi joacă între ecranul mare al calculatorului și ecranul telefonului mobil pe care se perindează una după alta notificări de e-mail-uri, mesaje și comentarii facebook, aprecieri pe instagram… Și de cele mai multe ori, toate acestea sunt false ademenitoare de atenție, care generează dezamăgire și… întârzie momentul de fericire pe care aștepți cineva să ți-l… anunțe.

Zile în care se întâmplă să-ți sprijini capul în mâini și să stai aplecat peste telefon de parcă ți-ai crea propria lume, rulezi din când în când cu degetul, cauți, verifici, scrii, te agiți la primirea unor răspunsuri, meditezi, scrii, apoi ștergi, rescrii, pe alocuri zâmbești și pe alocuri… începi să plângi. Mesajele dor și naivitatea doare, la fel ca și amintirile despre ele… Și de ce mai zâmbim când căutăm durerea…

Treci cu mâneca peste ecranul telefonului, îți ștergi plânsul cu un colț de foaie A4, mergi spre oglindă să constați că te-au doborât emoțiile, schițezi un zâmbet și  mergi să-ți pregătești o cafea… Așa pari mai puternic, mai cotidian, mai înțeles de oameni… Tu și obsesia ta pentru cafea… Obsesia ta pentru mirosul oamenilor care fac să doară…

Zile întregi în care abia aștepți să ajungi acasă, să-ți odihnești spatele în patul tău, să deschizi laptopul și să fii în căutarea unor note muzicale compatibile cu starea ta de spirit… Apoi, să aștepți noaptea, pentru a fi tu și liniștea, pentru a izbucni în plâns, a te ascunde sub plapumă și a înăbuși acolo hohotele… Și plângi pentru tot ce ai avut și ai pierdut, pentru tot ce ai fost și alții nu au înțeles, pentru tot ce a contat, dar ai înțeles prea târziu…

Nopți întregi în care plângi și durerile se zvârcolesc în tine, amintirile te sufocă, nările se înfierbântă și… nu mai ai aer să respiri… Sufletul dansează și scoate din noi artificii… Și dimineața te trezești cu ochii sticlind și… zâmbești în oglindă… Ce spectacol dă viața în noi; o viață întreagă!

Ianuarie 2016

Reclame

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: