Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘femeie’

Am pregătit întreaga mea ființă pentru tine. Am scăpat de tot ce e vechi și trecut, am scos imaginile pictate în alb și negru, m-am scuturat de dorințe prăfuite… Înăuntru sunt numai culori de viitor, peste tot am agățat tablouri cu zâmbetul tău dulce, privirea ta ademenitoare și… poze de nuntă, de părinți și de îmbătrânire frumoasă.

Am pus flori în fiecare colț al inimii și am așezat deasupra lor rafturi cu cărțile tale preferate – credință, speranță, dar mai ales dragoste… Vino să-ți citești destinul în timp ce eu te voi iubi… Vino să simți cum miroase casa în doi și apoi să vezi ce miros va prinde ființa noastră când dragostea va rodi…

Izvorăsc în mine ape în care abia aștept să-ți scufunzi goliciunea. Mă murmură dorințele și… te chem să-ți privești în ființa mea trupul tău de femeie care mă vibrează, mă rimează, mă îngână, mă cântă și încântă, mă șoptește, mă tremură și cutremură, mă trăiește… dincolo de această viață.

Dă-mi mâna ta să o sărut și lasă-mă să-mi ating obrazul de palma ta, lasă-mă să adorm așa și să visez că fugi… Fugi de tine și intri pe ușă, în viața mea…

Noiembrie 2015

 

Foto:dreamcatcherreality.com

Reclame

Read Full Post »

Din ce în ce mai puţin zgomot, mai puţină lumină, mai puţină mişcare şi viaţă. Se întoarce plăcuţa care încheie programul şi şansa de a evada în realitate. Se închide uşa. Se face întuneric şi o tăcere profundă dă fiori nevăzutului. Apoi, încet-încet, apare o lumină discretă, ce mângâie naiv conturul părului, ochilor, nasului, buzelor, rochiei mele şi mâinilor strânse la piept, alină existenţa mea ruptă de realitate, lipită într-un colţ şi apoi, din nou ruptă, din alt colţ. Vitrina luceşte – ce pur e ambalajul de sticlă pe dinăuntru, oare cum o fi dincolo?

Au trecut mulţi (tu), acum nu mai trece aproape nimeni (nu treci tu), mâine vor trece mai mulţi (vei trece tu dintr-o parte în alta). Şi au trecut zâmbind. Ce ascundea privirea lor? N-am cum să ştiu: nu am prea multă raţiune,  am doar mai mult suflet, un simplu detaliu ce funcţionează. Au intrat puţini (şi tu), vor mai intra poate (iarăşi tu), acum însă nimeni nu intră (nici tu) şi simt, stau şi simt în globul meu de cristal.

Din când în când o umbră, un sunet ce se aude surd, o privire grăbită venite din afară. Eu tresar… Am teamă, deşi e lumină… Şi ticăie din când în când mărindu-mi pupila, de parcă ar fi un ceas care numără un infinit. Care este timpul meu, acel timp potrivit? Cică ursitoarele mi-au predestinat fericire în a doua parte a vieţii. Am doar 20 de ani… Şi acum mi-aş dori să înceapă a doua jumătate…

Pe ambalaj scrie cine sunt, ce accesorii port în aparenţe şi condiţiile de utilizare. Unii mă privesc de aproape şi mă admiră, alţii pleacă dezamăgiţi; unii au îndrăzneală să întrebe de mine şi chiar să mă facă păpuşa lor, alţii mă citesc şi fac abstracţie de esenţe, nu sunt interesaţi de dincolo, ci doar de ce se vede.

…Astăzi am rămas pe acelaşi raft. Mă întreb de cât timp sunt aici şi cât timp mai am oare? Mă sufocă puritatea ambalajului. Cât de amăgitor poate fi pentru ochiul meu credul. Nu mai rezist nici eu, dar nu găsesc calea. Pe unde ai plecat?

Aştept o nouă zi. Vreau să pot suspina realitate, să-mi crească emoţia aşteptărilor şi dezamăgirea viselor. Aştept un mâine. Ce este mâine? Duminică? Ah, păcat… Şi nu se va întoarce plăcuţa deschiderii – din nou o zi fără program.

…Şi nu mă mai privi ca pe o păpuşă: sunt femeie. Păpuşa a murit câte puţin pe fiecare raft: a murit de tot. Femeia va muri mâine, la sfârşitul zilei de mâine, va muri şi va renaşte copil… Ia-mă în braţe, sărută-mă pe frunte, priveşte-mi ochii mari şi umezi, atinge-mi pieptul să simţi cum îmi bate inima. Nu mă privi ca pe o păpuşă: sunt femeie azi…

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: