Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘VERSURI şi RIME’ Category

Mai poţi iubi

Să-ţi aminteşti de vise
Este un dar şi-un chin
Cu doruri mari aprinse
Şi vise noi ce vin.

Ţintind cu ochii viaţa,
Încerci în loc oprirea,
Dar iată-i dimineaţa
Şi îţi trezeşti privirea.

Fereşti de frig văzutul
Şi scoţi din el frumos;
Dar oare ce-i urâtul,
Nu-i carne şi tot os?

Tragi aerul cu nara,
Genunchii tragi în piept,
Iar capul tău doboară
Dulceagul tău regret.

Frecând uşor pe tâmple
Opreşti dureri în timp…
Ce are să se întâmple
Cu sufletul rănit?

O şansă de a plânge
E şansa de-a zâmbi,
Când visul te atinge
Şi tu mai poţi iubi.

Septembrie 2014

Reclame

Read Full Post »

Ce ştie omul…

 

Ce ştie ziua despre noapte?
Ce ştie noaptea despre vis?
Ce ştie vorba despre şoapte?
Ce ştie plânsul despre râs?

Ce ştie omul despre tine?
Şi ce ştii tu de omul azi?
Când pleacă el şi nu mai vine
Şi se ridică când tu cazi.

De ce icoane din cuvinte?
De ce din oameni – dumnezei?
Sorbit ţi-e sufletul de minte
Şi haos vezi în ochii tăi…

Cuvinte mari şi oameni mici,
De mâine vis şi dor trecut…
Şi ce mai taci, Şi ce mai zici
Şi ce mai iei de la-nceput?

Păcat adoarme în leagăn omul,
Şi îl scânceşte în viaţa sa
Căci vai ce creşte viitorul
Şi ah, ce visuri vom avea…

Februarie 2014

Read Full Post »

Un nou anotimp

Am rupt flori şi-am tras petale
Şi rădăcini am zmuls din mine.
Am scos din ochii mei culoare
Şi nori am pus peste senine.

Şi timpuri mari am ars din viaţă,
Şi-n gol cenuşile am tras
Mi-am dat cu dorul peste faţă –
Păreri de rău şi bun rămas.

Saline doruri strâns din gene
Strivit-am ele în răni adânci.
Am rupt din mine taine grele
Şi dragostea am pus pe brânci.

Ce laş mi-a fost trecutul om –
Fără înţeles, fără pricini.
Găsind alin în fraged pom
A rupt din el cu rădăcini.

Dar ce mi-e dat este un zâmbet.
Şi soare e ce simt acum –
Alint, căldură, numai suflet
Un cip-cirip, fîl-fîl, un drum.

Read Full Post »

Mă plimb pe podul lung de sticlă
Şi flori se crapă-n urma mea;
Nu cad deloc şi nici mă clatin –
Aşteapă-n capăt dragostea.

Mă las pe vârfuri colţuroase,
Îmi sprijin suflet şi iubit;
Nu plâng deloc şi nici mă doare –
Aşteaptă-n capăt un alint.

Mă mir de zare şi apusuri,
Îmi trec privirea-n răsărit;
Nu dorm deloc şi nici trezeşte –
Aşteaptă-n capăt un sărut.

Mă uit în jos să-mi văd căderea,
Îmi număr paşii ce-i mai am;
Nu merg deloc şi nici nu vine…
Ce-aşteaptă oare-un aşteptat?

Mă uit în sus să-mi văd destinul,
Îmi strig speranţa şi amorul;
Nu ştiu deloc şi nici şopteşte
Ce ne aşteaptă viitorul.

August 2012

Daniela Dermengi

Read Full Post »

Ace de ceas

 

Gândul meu despre tine sare pe ace de ceas
Tu sufli în el cu minutul bunului rămas…

Iubirea mea pentru tine fuge de timpul trecut
Tu laşi să rămână-n neştire tainicul sărut…

Cuvântul meu înspre tine cade în litere surde
Tu nu le vezi printre rânduri decât oarbe şi mute…

Privirea mea către tine pare ruptă din sufletul meu
Tu nu suporţi să te vadă decât atunci când ţi-e greu…

Amintirea mea despre tine a căzut între ace de ceas
Tu cauţi să scuturi timpul, să mă ai în timpul rămas…

Dorinţa şi dorul de mine par rupte din mult prea târziu
Eu azi sunt deja fericită şi tu cine eşti nu mai ştiu…

 

Iulie 2011

Daniela Dermengi

Read Full Post »

E ploaie… Şi ferice de mine că nu te ştiu

Zâmbesc, presimt, mă plimb şi teamă îmi este.

În suflet ploaie – miros de rece şi pustiu…

Trec, arunc privirea,

Nu prea înţeleg,

În ce poveste. (mai mult…)

Read Full Post »

Copil de ceartă

 

Câţi ani şi ce hotare

Vrei tu ca să zdrobeşti?

Ce sens acum mai are

Să spui că mă iubeşti?

 

Doar ştii şi nu mă ştii,

Pierduţi suntem demult.

Ce greu îmi e şi mi-i

Prea greu să te ascult.

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: