Discret, îmi tai aşteptările ochilor, cu mersul tău desculţ, pe linia descendentă a scărilor. Mă dezarmezi cu paşii tăi moi, trezind în mine instincte de vânător sălbatic. Te urmăresc pe trepte. Încerc să-mi dizolv nodul din gât respirând uşurat, nu-mi reuşeşte decât să-l înghit – se pare că mărul lui Adam e în jocul tău. Şireato…
Hainele alunecă în urma ta… Cât de gelos sunt pe fenomenul gravitaţional ce te dezbracă, cât de uşurat mă simt că voalul de mătase nu te mai atinge, cât de nervos sunt la întrevederea imaginii imaculate a trupului tău… Ai lăsat decor alb în spate. Părul tău negru şi lung, căpruiul ochilor tăi mari, vârful ciocolaţiu al sânilor creează un contrast delirant cu albul mătasei ce te-a dezgolit. Tu urmăreşti stângăcia mea de bărbat, zâmbind satisfăcută. Ameţitoareo ce eşti…
Te plimbi prin faţa mea, agitând aerul. Clipesc – dispari… Atâta mi-a trebuit – o clipă – să-ţi pierd goliciunea prin întuneric. Nu te caut… Parfumul tău îmi spune că eşti totuşi aici şi… atâta îţi trebuie – o clipă – să mă faci fericit. Nefericito ce eşti…
Te apropii din spate şi simt cum mi se agită întreaga fiinţă. Stau neclintit în aşteptarea unei plăceri imense. Nu am timp să tresar că tu… te plimbi deja prin părul meu şi eu… mă plimb deja pe unduirile formelor tale. Nici nu ştii ce ţi-aş face, nebuno…
Îţi culeg braţele înlănţuite strâns în jurul gâtului meu, îţi prind capul între palme şi te privesc în ochii tăi mari. Încerc să sorb întreaga ta esenţă, dar se pare că cel sorbit sunt eu şi… nu încetez să mă minunez de imensele tale globuri căprui. Îţi sărut pleoapele triste de femeie ce iubeşte – sărat… Sărut obrajii tăi de femeie ce a suferit din iubire – amar… Sărut buzele tale ce ard de dorinţă – în sfârşit, am dat de dulce. Dulceaţo ce eşti…
Ţinându-ne de mână, ne coborâm încet respiraţiile pe aşternutul plăcerilor noastre. Ne ascundem umbrele. Doar ecoul mai are ceva de spus între noi şi doar lumânările mai au ce vedea – acum suntem una. Trupurile noastre se pierd alunecos şi retrăiesc încontinuu sentimentul regăsirii. Încontinuu, până la o văpaie şi câteva suspine încurcate într-un sărut de final, într-un final de sărut. Pupăcioasă îmi eşti…
Te las să netezeşti cutele aşternutului cu trupul tău neastâmpărat. Mă strecor după draperia din cadă, cu un sentiment de teamă că nu te voi mai regăsi acolo unde te-am lăsat. Mă grăbesc. Te regăsesc totuşi, ca de fiecare dată, şi te regăsesc zâmbind. Priveşti printre gene la mine. Pari ameninţătoare, dar paşnică totuşi. Pari atât de la fel, dar şi atât de diferită. Pari indiferentă, dar şi atât de marcată. Pari o parte din mine. Ce hoaţă de vise, ce hoaţă…
Stai întinsa pe diagonala patului – mereu ţi-a plăcut să dormi aşa. Te admir de jos în sus, de parcă te văd pentru prima dată. Te privesc, încercând totodată să-mi găsesc loc lângă tine. Mă culc în spatele tău, te cuprind şi sărut cu vârful buzelor umărul tău. Te agiţi un pic râzând, te întorci cu faţa spre mine şi… din nou privirea ta… De parcă mi-ai simţi stângeneală, închizi ochii, în semn de aşteptare a unui sărut. Tulburat de farmecul privirii tale, ezit… Sari din pat, uşor dezamăgită. Şi aşa dezgolită îţi cauţi treabă prin faţa mea. Gospodino…
Umbli de colo colo şi ochii mei umblu de colo colo cu tine… Zâmbeşti încontinuu. Ironia feminităţii tale mă arde din nou… Şi-aş rupe din zâmbetul tău cu ardoare, aş rupe, căci sculptează prea mult farmec în fiinţa ta de femeie desculţă. Şi te-aş alerga nopţi la rând. Ţi-aş obosi goliciunea tălpilor. Apoi te-aş prinde, apucând de transparenţa trupului tău, ţinându-ţi în braţe sufletul tău de ştrengăriţă.
Read Full Post »
danieladermengi
Daniela Dermengi 