Am rupt flori şi-am tras petale
Şi rădăcini am zmuls din mine.
Am scos din ochii mei culoare
Şi nori am pus peste senine.
Şi timpuri mari am ars din viaţă,
Şi-n gol cenuşile am tras
Mi-am dat cu dorul peste faţă –
Păreri de rău şi bun rămas.
Saline doruri strâns din gene
Strivit-am ele în răni adânci.
Am rupt din mine taine grele
Şi dragostea am pus pe brânci.
Ce laş mi-a fost trecutul om –
Fără înţeles, fără pricini.
Găsind alin în fraged pom
A rupt din el cu rădăcini.
Dar ce mi-e dat este un zâmbet.
Şi soare e ce simt acum –
Alint, căldură, numai suflet
Un cip-cirip, fîl-fîl, un drum.
Lasă un comentariu