De câte ori am cotrobăit prin haine. Le-am tot îmbrăcat și combinat, apoi le-am scos de pe mine enervată că mă ciufulesc și că îmi iau din timp. De-atâtea ori le-am călcat și apoi le-am mototolit din nou în dulap.
De câte ori mi-am făcut și refăcut machiajul.
De câte ori am schimbat cerceii din urechi.
De câte [...]
Archive for the ‘monolog sentimental’ Category
De câte ori, de-atâtea ori
Postat în monolog sentimental în noiembrie 5, 2009 | Lasă un comentariu »
Între două paralele
Postat în monolog sentimental în octombrie 16, 2009 | 2 Comentarii »
Criza de creație se suprapune crizei existențiale…
Doare și nu pot scrie.
Dezamăgirea mi-a suflat cuvintele.
Totul devine prea dur ca versul să poată suporta.
Se sfarmă iluziile de pământ. Din nou așchii ascuțite îmi rănesc ochii, îmi intră sub piele, până la suflet – doare și nu mai pot scrie…
Regretă și nu poate picta…
Greșeala i-a uscat toată natura… [...]
Inspiră-mă!
Postat în monolog sentimental în mai 25, 2009 | 3 Comentarii »
Povestea noastră de dragoste este acum o carte închisă. Dar povestea vieţii continuă… Deschide-o din nou… Un alt volum, o altă poveste…
Un an în urmă
Postat în monolog sentimental în decembrie 19, 2008 | 3 Comentarii »
În această seară voi pleca la o nuntă, se pare că e o nuntă „de aur”… Cu această ocazie va trebui să animez din nou rochia mea de sărbătoare din şifonier şi voi trezi pantofii mei culcaţi în cutia cea mică de culoare roz, ce a stat până acum pe dulap. Şi nu voi dori [...]
Îl aştept pe Moş Crăciun
Postat în monolog sentimental în decembrie 12, 2008 | 4 Comentarii »
E seară…
În cameră plutesc stelele ca nişte licurici. Se aude vântul şoptind note muzicale, se iubesc fulgii în dans şi din dragoste se culcă în leagănul alb.
Stau pitulată într-un colţ de canapea… Strâng la piept genunchii şi-mi privesc jucăriile… Sunt şi ele cu ochii pe mine – îmi transmit zâmbetul lor printr-o undă de lumină, [...]


