Sorbesc dintr-o cafea, deja rece… Îmi eliberez cealaltă mână de farfuria ceştii de cafea şi verific cât e ora… Fără să mă concentrez asupra poziţiei acelor de ceasornic, bag mâna în buzunar, pierzând cursul gândurilor, rătăcind gândul că e deja târziu. Surprind farmecul nopţii de iarnă târzie prin geamul casei tale.
Tu stai în spatele meu, aşezată la masa… tăcerii. Îţi porţi degetele subţiri pe un pahar de cristal, ochii îţi strălucesc în lumina focului ce arde în cămin şi suspini din când în când. Surprind farmecul tău ce se reflectă în geam şi se contopeşte cu imaginea unei nopţi de iarnă târzie…
Tresar la orice zgomot, mă simt stânjenit de zâmbetul tău pe care abia de reuşeşti să ţi-l astâmperi atunci când am reacţii ciudate. Pentru a-ţi da de înţeles că te-am auzit chicotind întorc discret capul fără să te privesc – semn că “vezi, draga mea, nu sunt perfect”. Sorbesc din ceaşca de cafea, deja goală, dând-o peste cap cu ochii închişi. E goală…
Umbli prin mintea mea cu umerii dezgoliţi, cu sânii descoperiţi de adâncul decolteului, cu pulpele acoperite discret de un voal de mătase albă. Fugi prin mintea mea, lăsându-mă să înnebunesc de imaginea sânilor tăi ce saltă…
… Do, re, mi, DO! Se aude pianul – tresar… Deschid ochii pierduţi în fantenzii şi privesc în geam – nu te mai zăresc. Te caut prin spaţiul imens al salonului cu privirea uşor agitată. Eşti aşezată la pian… Îţi porţi degetele subţiri pe clape, ochii îţi strălucesc în lumina lumânărilor ce ard în juru-ţi, îi închizi din când în când ridicând uşor capul şi arcuind gâtul tău lung – eşi celestă.
Merg de-a lunul salonului şi mă îndrept spre tine cu un trandafir alb, ce l-am tăiat azi dimineaţă din grădina ta… Între timp, tu apeşi ultima notă. Te aplaud discret şi îţi dau floarea. Mă priveşti surprinsă, afişând din nou acelaşi zâmbet, de parcă mi-ai spune “ce prostuţ mai eşti, dragul meu”.
…atingi floarea de buzele mele, apoi, cu ochii închişi, o plimbi uşor pe faţă, apoi pe gât şi tot mai jos… Mă laşi mut, încremenit, mă laşi să privesc cum te topeşti, mă laşi să te ating.
Mă apropii de fierbinţeala trupului tău şi îţi iau trandafirul din mână. Îl miros şi mă îmbăt cu parfumul tău… Îţi pun mânele pe sâni şi sorb din gura ta suspinele plăcerii. Te iau în braţe şi te aşez pe pian. Ce frumoasă e prezenţa ta pe suprafaţă albă a instrumentului…
Te sărut şi pasiunea creşte… Tu mângâi cu vârful unghiilor fierbinţeala ce mi se adună la ceafa capului, iar eu îmi port mâna prin părul tău buclat.
Umbli prin aşternutul pianului cu goliciunea ta de mătase… Şi tot ridici nota, lăsându-mă să înnebunesc de tine.
Sorbesc din tine… verific cât e ora… Fără să mă concentrez asupra poziţiei acelor de ceasornic, pun mâna sub capul tău, pierzând cursul gândurilor, rătăcind gândul că e deja târziu. Surprind farmecul nopţii de iarnă târzie prin aşternutul vieţii tale.
danieladermengi
