Fericirea… Cuvintele care descriu fericirea sunt mult mai simple şi… parcă nici nu impresionează! Fericirile sunt parcă diferite de la un om la altul – mai că niciodată nu ne regăsim în fericirea altora. Dar durerea… rămâne aceeaşi durere, emoţionează la fel, generează aceleaşi senzaţii şi durerea altuia parcă… seamănă cu durerea ta.
Tot încerc să vorbesc despre fericire! Şi nu de fericirea vieţii sau de conceptul psihologic şi ipotetic al fericirii, ci de fericirile astea mici, de fiece zi, de câteva zile, care ne fac să radiem, să ne sticlească ochii, să zâmbim la nesfârşit, să plângem chiar… Şi găsesc doar nişte cuvinte simple de spus, nişte comparaţii simple de făcut, nişte senzaţii naturale de trăit şi sentimente necondiţionat de calde pentru a fi dăruite.
Ce simplă pare fericirea… Şi prin aceasta impresionează cuvintele despre fericire – sunt atât de uzuale, dar atât de neînţelese de alţii, sunt atât de fireşti, dar sunt generate de atâta emoţie şi suflet.
Şi e simplu să fii fericit… E fericire să fii simplu în cuvinte, fapte şi sentimente.
danieladermengi
